Populația lumii a scăzut vertiginos
Se vede asta după numărul de scaune
Libere din jurul mesei
In sfirșit elefanții vor încăpea si ei-
In lift

Noi, cei care am mai rămas
Ne uităm la o mulțime de poze
Și căutăm să conviețuim în pace
Cu cei pe care i-am luat in spatiu:

Sînt forme, pe care noi le-am crezut
Fără viață...
Cînd bine dispuse, cînd plictisite
Și fără chef

Patul are momente cînd mă urăște
Zadarnic încerc să mă culc:
Mă întorc, mă sucesc, mă ridic
E imposibil să adorm-nu mă vrea

Cu masa asta care mi-a fost
Ca și un frate, ani de zile,
Trebuie să fiu foarte atent
E acum o răceală între noi
Ce n-o mai înteleg...

Ah, și scaunul balansoar
În care mă legănam în fața căminului
Și rîdeam de iarna de afară
Acum mă mârâie ca un dulău
Numai că trec prin dreptul lui

Îmi e tot mai greu să intru
În grațiile acestor “live in” compatrioți

Presimt că voi fi găsit fără de viață
Într-una din zile
Decapitat de paletele Fan-ului
De deasupra capului...